Acest transmițător ți-ar putea face WiFi-ul de 10 ori mai rapid

Cercetătorii japonezi au anunțat că au dezvoltat un nou transmițător care, aparent, poate transmite date la viteza de 100 Gbps. Cu alte cuvinte, ai putea descărca un film Blu-ray în câteva secunde.

Transmițătorul funcționează prin transmiterea datelor la frecvențe mult mai mari decât routerele actuale, folosind o bandă cu teraherți, pentru a atinge viteze cât mai apropiate de cele ale fibrei optice. Deocamdată, însă, noua tehnologie nu a fost testată așa cum se cuvine, dar dacă se dovedește funcțională, ar putea accelera vitezele conexiunii wireless de 10 ori.

Pentru a înțelege precis de ce această tehnologie e atât de rapidă, trebuie să știm câte ceva despre felul în care funcționează WiFi-ul. Routerele noastre obișnuite transmit date sub formă de unde electromagnetice, pe care computerele noastre le recepționează și le convertesc în informație. Aceste unde vin în diferite lungimi, dar transmițătoarele actuale le transmit prin benzi cu gigaherți, undeva la cinci GHz pentru routerele standard și 60 GHz pentru conexiunile LAN.

Cu cât este mai mare frecvența, cu atât sunt mai scurte undele și conexiunea este mai rapidă. Echipa de japonezi a reușit să transmită unde mai scurte de un milimetru, la o frecvență undeva între 275 și 305 GHz. Odată depășit pragul celor 300 de GHz, te afli în zona THz, care e în sine un beneficiu, prin simplul fapt că nu e tocmai aglomerată. E ca și cum ai putea să ajungi din New York la Londra cu mașina, dar plutind deasupra traficului intens, scriu cei de la Science Alert.

Cercetătorii au ajuns la viteze de 100 Gbps prin această bandă, dar cred că pot duce lucrurile chiar mai departe de atât. Minoru Fujishima de la Universitatea din Hiroshima, principalul cercetător, crede că vom vorbi, în curând, despre viteze de un terabit pe secundă.

Desigur, banda cu THz are și limite. În principiu, e dificil să creezi transmițătoare care să folosească aceste unde scurte, dar, în general, semnalele la frecvențe înalte au o acoperire mai scurtă și sunt mai puțin capabile să treacă prin obiecte. Nu avem suficiente detalii despre felul în care transmițătorul își va găsi aplicații în lumea reală. Experții au lucrat cu Panasonic, așadar știm că probabil materialul de confecționare ar fi siliconul, ușor de integrat în tehnologiile actuale. În plus, orice frecvență wireless trebuie să primească acordul International Telecommunications Union Radiocommunication, care nu va lua în discuție THz până în 2019.

Oricum, japonezii nu sunt singurii care aduc la un nou nivel vitezele Internetului.  Să nu uităm de Li-Fi, care transmite datele folosindu-se de lumini LED, care se aprind și se închid atât de repede, încât procesul nu poate fi observat de către ochiul uman. Inventată în anul 2011, tehnologia LiFi ar fi atins viteze de 224Gbps în laboratoare. Din păcate, LiFi prezintă și un dezavantaj în comparație cu WiFi. Astfel, în timp ce semnalul WiFi poate pătrunde prin pereți, LiFi-ul nu este capabil de acest lucru, motivul fiind faptul că se bazează pe lumină.

Cu o rază limită, însă, acesta ar putea oferi mai multă siguranță împotriva infractorilor cibernetici. Mashable menționează și că becurile inteligente ale viitorului ar putea fi folosite pentru a crea o rețea LiFi, însă vor mai trece ani până când acest lucru va deveni realitate. De asemenea, această tehnologie ar putea reprezenta un pas înainte pentru securizarea transferurilor de date importante, în cazul luminii algoritmul fiind mai dificil de spart, iar unda de lumină este mai dificil de interceptat fără ca cel în cauză să fie văzut.